Ochii duhovnicesti se curatesc prin lucrarea poruncilor

 

Cinstirea Sfantului Grigorie Palama se fundamenteaza atat pe importanta teologiei sale, cat si pe sfintenia vietii sale. Ierarhul isihast, episcop al Tesalonicului intre anii 1351 si 1359, s-a hranit duhovniceste la scoala unui alt mare ierarh isihast, Teolipt al Filadelfiei. Foarte multi cercetatori ai vietii Sfantului Grigorie observa influente determinante ale lui Teolipt in vietuirea si teologhisirea ierarhului Tesalonicului. Viata de asceza, linistirea, rugaciunea neintrerupta, pazirea poruncilor sunt doar cateva din liniile de forta care marcheaza intreaga teologie ortodoxa si care sunt prezente si in scrierile celor doi ierarhi. Pastrator al traditiei isihaste, Sfantul Grigorie Palama este insa nevoit sa ofere si un sistem teologic, in care toate elementele traditiei isihaste ortodoxe aveau sa fie descrise si analizate.

 

Cunoasterea adevarului si nepatimirea
 

Atacurile lui Varlaam contra practicilor isihaste, precum si contra viziunii ortodoxe asupra participarii trupului la indumnezeire au fost motivele care l-au determinat pe Sfantul Grigorie sa reactioneze. Esenta conflictului poate fi redusa la cateva aspecte, dintre care unul are o importanta deosebita in intelegerea disputei: Varlaam se opunea traditiei patristice care afirma raspicat ca trupul omenesc nu ramane strain de etapele impartasirii de harul necreat. Sfantul Grigorie Palama insista continuu asupra empiricitatii teologiei. Taina harului necreat, care este in fond amprenta personala a celor trei Ipostasuri ale Sfintei Treimi, se face cunoscuta doar in contextul "impacarii cu Dumnezeu, prin curatirea de patimi si dobandirea virtutilor", deci si prin efortul trupesc. Varlaam excludea participarea trupului la procesul de indumnezeire. În viziunea sa, omul trebuie sa tinda catre o intelectualizare acuta al oricarui fel de experienta teologica. Plecand de la ironizarea rautacioasa a multi scriitori patristici care acordau un oarecare rol pozitiilor psihosomatice din timpul rugaciunii (capul plecat, privirea indreptata spre inima, controlul respiratiei), Varlaam sfarseste prin a condamna orice act trupesc indreptat catre dobandirea virtutilor.

 

Sfantul Grigorie Palama ii va raspunde in mod repetat: "lumina necreata nu e vizibila cu ochi trupesti, insa ochii duhovnicesti se curatesc prin lucrarea poruncilor". Omul poarta in el "ratiunile" care se gasesc in Dumnezeu, si in baza acestei filiatii, omul este capabil sa aiba o relatie directa cu Dumnezeu, nemijlocita, care nu se bazeaza exclusiv pe un proces neutru de achizitionare de concepte teologice. Însa, pentru dezvoltarea si descoperirea acestei filiatii, omul are nevoie sa puna in lucrare intreaga sa fiinta: trup si suflet. "Daca vrem sa pazim intreg chipul dumnezeiesc care este in noi si sa dobandim cunoasterea adevarului, trebuie sa pazim poruncile." Varlaam ignora aspectul ascetic al progresului duhovnicesc. Pentru Sfantul Grigorie Palama el este esential: "Departarea de pacat, cunoasterea legii poruncilor si implinirea lor, rabdarea in ispite si persistenta in virtute il aduc pe om la Dumnezeu si ii ofera adevarata vedere". Într-una din Omiliile sale, Sfantul Grigorie Palama afirma in acest sens: "Mult mai castigati am fi daca ne-am grabi sa scoatem din sufletul nostru patima desfranarii si a maniei, si a urii, si a mandriei, decat sa scoatem demoni.

 

Pentru ca nu este de-ajuns sa ne izbavim doar de pacatul trupesc, ci trebuie sa ne curatim si de lucrarea care este salasluita in suflet, pentru ca din inima noastra urca gandurile rele, desfranarile, adulterele, uciderile, hotiile, rapirile si altele asemanatoare - acestea dinlauntrul nostru sunt cele care intineaza omul (Marcu 7, 21) - caci "oricine se uita la femeie poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5, 28). Pentru ca, si cand trupul este inert, exista posibilitatea sa lucreze pacatul cu gandul. Daca insa sufletul respinge atacul launtric al celui viclean prin rugaciune si luare aminte, prin amintirea mortii si prin tristetea si tanguirea dupa Dumnezeu, si trupul devine partas al sfinteniei si dobandeste virtutea de a nu savarsi raul. Este ceea ce spune Domnul, ca n-a fost curatita si partea dinauntru a paharului de catre cel ce a curatit-o pe dinafara: "Faceti curata partea cea dinauntru a paharului si astfel va fi tot curat" ( Matei 23, 25)".
 

Vederea cea desavarsita a lui Dumnezeu este unire cu cele dumnezeiesti
 

Realitatea participarii trupului la indumnezeire este subliniata frecvent de Sfantul Grigorie. Rugaciunea continua, care presupune si un efort trupesc, nu are rolul instaurarii unei stari de inactivitate, asa cum sustinea Varlaam. Acesta, in demersul sau de denigrare a practicilor isihaste, sustinea ca rugaciunea continua este mai prejos decat achizitionarea cunostintelor stiintelor veacului acestuia si ca singurul merit care poate fi recunoscut rugaciunii neintrerupte este acela de a oferi o stare de lejeritate sufletului omenesc atunci cand acesta se afla pe drumul dobandirii stiintei. Dupa filosoful calabrez, starea de rugaciune este inferioara demersului epistemologic si, chiar daca cineva ar accepta posibilitatea ca un om poate sa se roage fara intrerupere, acest lucru il va conduce catre o stare de inactivitate, in care partea pasionala a sufletului este dezgolita de orice putere si forta activa. Dimpotriva, Sfantul Grigorie Palama insista asupra faptului ca rugaciunea continua nu presupune o stare, ci o actiune neincetata, in care suflet si trup se regasesc in elanul continuu de cerere a milostivirii lui Dumnezeu si de impartasire de darurile necreate care sunt oferite de milostivirea lui Dumnezeu. Participarea trupului la indumnezeire are drept scop mantuirea omului in integralitatea sa si participarea sa intreaga la tainele cele de negrait. Oprirea de la activitatea obisnuita a trupului, in starea de extaz, este, dupa Sfantul Grigorie Palama, o supraactivitate, o impartasire de "activitatea cea sfintitoare, care e mai presus de orice miscare", si nicidecum o omorare a partii pasionale a trupului sau a sufletului.

 

Spune Sfantul Grigorie Palama in acest sens: "Rugaciunii ii urmeaza vederea cea de negrait si extazul in vedere si tainele cele negraite. În acelasi chip, dupa golirea de cele ce sunt, sau, mai degraba, dupa oprirea cea savarsita in noi, nu numai prin cuvinte, ci si in lucrari, dupa aceasta asadar urmeaza necunoasterea, care insa e mai presus de cunoastere, si intunericul, care este suprastralucitor. Si in intunericul acesta suprastralucitor sunt date cele dumnezeiesti celor sfinti, dupa cum zice marele Dionisie. Astfel, vederea cea atotdesavarsita a lui Dumnezeu si a celor dumnezeiesti nu este doar o golire, ci, dincolo de golire, este unirecu cele dumnezeiesti. Este dar si dobandire mai degraba decat golire. Si daca se vorbeste despre aceste bunuri si daruri de negrait, chiar si cu ajutorul imaginilor, al paradigmelor si al analogiei, se datoreaza faptului ca nu se poate arata altfel ceea ce se vede. Pentru ca e vorba de lucruri de negrait, sunt exprimate cu autorul imaginilor si al paradigmelor".

 

Ca un adevarat "luminator al Ortodoxiei", asa cum spune troparul pe care il cantam la slujba din Duminica a II-a a Postului Mare, Sfantul Grigorie Palama devine "sprijinul Bisericii si aparatorul cel nebiruit al teologilor". El ne pune in fata o teologhisire vie, in care efortul ascetic se impleteste cu vederea lucrurilor dumnezeiesti, cele mai presus de orice vedere trupeasca. Sfantul Grigorie Palama atrage mereu atentia asupra acestui risc: uitarea ca drumul catre vederea lui Dumnezeu trece prin despatimire. Chiar daca Dumnezeu e liber in a Se descoperi personal cui voieste, si nu eforturile ascetice sunt cele ce determina libertatea lui Dumnezeu, despatimirea trebuie sa fie lucrata de cel ce doreste sa aiba sansa intalnirii reale cu Dumnezeu. Nu efortul ascetic este determinantul absolut al acestei intalniri. Este insa la fel de sigur ca cel plin de patimi si care nu face nici un efort pentru a se elibera de ele isi inchide categoric drumul catre unirea cu Dumnezeu. Propriile sale osteneli stau marturie vie ca teologia nu poate fi intelectualizata. Pentru a deveni "slujitor al luminii dumnezeiesti", Sfantul Grigorie Palama insusi s-a facut mai intai "vistierie a virtutilor si tainic traitor al suisurilor dumnezeiesti".

 

Pr. Roger Coresciuc

 

Sursa: ziarullumina.ro